Sfârşit?...

Ştiu că a trecut ceva timp de la eveniment, dar... am încă nostalgia lui şi multe emoţii. A fost o seară într-adevăr specială, într-un loc superb. Totul mi-a amintit de un bal din altă epocă... dacă ar fi fost în altă locaţie nu ar fi avut acelaşi farmec. Momentul de început, când am intrat toţi în sală în timp ce pe fundal se auzea Gaudeamus Igitur, mi-a lăsat o puternică impresie de solemnitate... Când am ajuns la etaj, unde era rezervată masa clasei noastre, primul lucru pe care l-am făcut a fost să păşesc în balcon şi să privesc nemişcată timp de vreo 10 minute la tot ceea ce se desfăşura jos şi în jur, lumea care intra pe aceeaşi muzică, atmosferă care mi-a trezit o oarecare mândrie... M-am simţit ca şi cum abia acum ar fi trebuit să înceapă ceva, şi nu să se termine... Din păcate chiar e sfârşitul liceului, dar încă nu realizează nimeni asta. Desigur, la anul o sa fim 13 B... nu?

Trebuie să spun că am rezistat eroic în pantofi, având în vedere că am dansat aproape tot timpul, şi banchetul a durat în total 10 ore... a început la 19:00 (dar oricum am venit cu vreo 15 minute mai devreme) şi s-a terminat la 5:00... A fost frumos, am şi râs, dar am şi plâns... inevitabil pe melodia "Ani de liceu"... am făcut poze, cât mai multe poze... Că într-un final cu asta rămânem. Şi uite că încet încet încep să-şi lase emoţiile la vedere şi cei care se ascund sub aparenţa de oameni care nu plâng niciodată... În fond, dacă nu plângi când trebuie, ce rost mai are după?...

Când am plecat spre casă începuse să se lumineze, era linişte şi un aer curat... şi încă nu conştientizam exact ce înseamnă asta. Nu fusese doar un bal, ci ultimul... Deşi la cum mă ştiu, prevăd că o să apar şi la anul prin zonă dacă are loc tot la Cercul Militar. Se pare că fără să ne dăm seama unele lucruri pur şi simplu dau dependenţă ... ca şi unii oameni de altfel.

Poza postată mai jos arată că am fost surprinsă în timp ce contemplam de sus imaginea sălii, fiind cel mai probabil absorbită de muzică şi cuprinsă de diverse gânduri...

Teoretic am terminat şcoala. Practic încă suntem acolo, şi asta nu pentru că bac-ul îl dăm la noi în liceu în următoarele 2 săptămâni... Nu regret nici un moment că am fost în Sava, şi aşa cum dintr-a opta până acum facem în fiecare an reuniuni la şcoala generală, aşa o să fac şi cu liceul, ba chiar mai des. Şi cine ştie, s-ar putea să mai ajung în Sava peste câţiva ani, şi nu în calitate de elev sau vizitator...