Visions

Niciodată nu-ţi dai seama când te schimbi. Ştii doar că în clipa de faţă vezi lucrurile într-un anume fel, iar parcă acum ceva timp le vedeai puţin diferit. De prea puţine ori te întrebi de ce. Însă fiecare clipă te poate schimba ireversibil.
Sunt momente în care îmi dau seama brusc de câte un lucru care s-a întâmplat fără să-l simt. Şi tocmai am realizat cât de multe s-au petrecut în ultimul an...

Mi s-au deschis noi uşi de care nici măcar nu ştiam că există. Am găsit ceea ce nu ştiam că am căutat vreodată. Pare că totul s-a schimbat, dar de fapt doar viziunea mea asupra lumii e alta... E aceeaşi lume dintotdeauna, cu aceleaşi bune şi rele, cu aceleaşi zâmbete şi lacrimi... Dar privind înapoi aflu că acum lumea mea e altfel.
Era o lume ideală, în care nu depindeau prea multe lucruri de mine şi unde era mult mai greu să mă exprim liber. Era un vis etern din care dacă mă trezeam riscam să cad prea de sus.
Acum nu-mi mai e frică să mă trezesc. Şi nici să cad. Poate e chiar mai plăcut uneori să-ţi fie frică decât să nu ai nici un fel de emoţie.
Visez în continuare... de ce să nu visez? Fără vise am fi morţi. Dar nu mai plec de la ideea că visele sunt făcute pentru a fi trăite într-o viaţă paralelă... Pot fi la fel de liberă şi în viaţa pe care o trăiesc cu adevărat.

Nu mai cred că e rău să plângi... şi nici să suferi. Dacă am fi mereu fericiţi... am înnebuni. Dacă nu am putea simţi nimic... am trăi degeaba. Dacă nu am putea să ne urmăm ideile şi visele... am fi ca într-o închisoare fără gratii. Dacă nu am avea un strop de nebunie... viaţa ar fi ca o melodie fără note. Dacă nu ne-ar fi frică de nimic... ar însemna că suntem incapabili să simţim fericirea.

Aţi avut vreodată sentimentul că tocmai vi s-a redat vederea, deşi n-aţi ştiut niciodată că până acum aţi fost orbi?...
Dacă nu, atunci poate o să vi-l descriu eu cândva...