N-ai cu cine...

Se vede treaba că ajung să scriu aici numai când mă enervează ceva. Ei bine, s-a întâmplat din nou. Subiectul e asemănător... Că asta e, aici trăim. Poate dacă trăiam în altă parte nici nu mai exista blogul acesta având în vedere ce am scris mai sus. Dar... să revenim.

Orice vrei să faci în ţara asta trebuie să ai PILE. Să te faci că îi placi pe toţi şi să te supui tuturor idioţeniilor de, mai nou, "obiceiuri", că altfel "ghinion, sunt alţii şi mai buni ca tine" [în traducere, alţii îmi dau bani, tu nu]. Pe cine să încerci să schimbi? De la cel mai mic până la cel mai mare sunt toţi la fel. Dacă nu faci ca ei, poţi să rămâi liniştit la stadiul la care eşti, n-o să te ajute nimeni. Degeaba înveţi, degeaba eşti deştept şi cinstit, nu ai cu cine [asta îmi aminteşte de reclama aia... ].

Nu ştiu dacă vom ajunge vreodată să scăpăm de chestia asta. Încă o dată un motiv să plec spre alte civilizaţii, unde măcar poate sunt şanse să-ţi recunoască cineva munca, chiar dacă nu le-ai dat BANI pentru asta. Nu mă interesează notele plătite, nu mă interesează să mi se acorde premii pentru ce nu ştiu şi nu am făcut, mă interesează să fiu apreciată pentru ce ştiu şi ce fac şi asta eventual fără să mă duc să mă plâng pe la uşile nimănui şi nici să-mi dau foc prin vreo piaţă a capitalei, deşi asta probabil ar apărea pe prima pagină a ziarelor a doua zi.

Sunt mulţi oameni care stau cuminţi şi îşi văd de ale lor fără să apară în ziare sau să fie nominalizaţi la cine ştie ce premii. Dar s-a gândit cineva că poate unii dintre ei merită mai mult? Evident nu, pentru că fiecare se gândeşte la propriul său buzunar. Îi sporesc cumva conturile dacă îl ajută pe omul ăla? Nu. Atunci la ce naiba să se mai agite?... În contextul de care vorbesc este chiar treaba lor să facă asta, au un SALARIU (care nu le mai ajunge), sunt plătiţi pentru asta, cel mai probabil tot de noi. Dar s-au obişnuit aşa, şi noi i-am obişnuit aşa.
Din nou nu e momentul să-mi daţi pe mână arme. Adevărul este că în situaţii din astea nici nu mai ştii pe cine să împuşti... sunt prea mulţi şi prea deşi. Şi ce să faci, să rămâi singur?...

P.S. Nu este vorba de mine in propoziţie, dar mi s-a facut silă când am auzit... Deşi, din nou, nu mă mai miră nimic. Însă problema e că şi noi vom ajunge în situaţia asta având în vedere că nu se face nimic. Şi probabil nu o să se facă nimic. Cui îi pasă că minţi geniale mor în mizerie? Las' că o să-i vadă alţii. Şi o să plece toţi, şi o să rămână o ţară de ţigani şi ţărani proşti, conduşi de unii la fel ca ei, aşa cum a şi început să fie deja. Au mai rămas puţini oameni de calitate, care încă mai rezistă, nu ştiu nici eu cum. Sau ba da, cu perseverenţă şi răbdare...

Fericiţi fie cei cu bani şi pile. Şi ruşine celor care pretind aşa ceva... (Pot să stau liniştită acum, oricum nu o să citească cine trebuie.)