Salut vecine!!!

La noi e foarte simplu sa te înveseleşti. Ieşi în curte şi te apucă involuntar râsul... minunându-te în acelaşi timp de ceea ce auzi.
Vecinii nostri sunt nişte oameni speciali... Zici că sunt ieşiţi direct dintr-o foarte bună comedie de caractere şi moravuri. Aş putea să scriu un roman întreg despre ei, stau aici de 19 ani şi îi aud şi văd zilnic. O scurtă caracterizare nu strică.

Bunicul cred că e cel mai normal dintre ei, dacă se poate spune asta. La aproape 90 de ani toată ziua îşi face de lucru prin curte, repară diverse, plantează legume şi flori, face curat, uneori cred că şi găteşte. Când termină de reparat ce are la el, mai vine şi pe la noi şi vrea să ne repare diverse lucruri cu forţa.
Mama este exemplul tipic de om plecat cu sorcova... scuzaţi expresia dar ar trebui să fiţi de faţă la anumite reacţii. O mai apucă uneori cântatul după care începe să râdă singură de ceea ce tocmai a făcut. Noi suntem desigur obligaţi să auzim totul chiar şi cu geamurile închise. Evident că ne pufneşte râsul de fiecare dată. Ţipă la toată lumea după care iar râde. Îl ameninţă pe Nero (câinele) că îl omoară după care îl mângâie şi vorbeşte cu el de zici că e un copil mic şi prost. Apoi îl înjură că se tot învârte pe lângă bucătărie. Săracul de el nici nu mai ştie ce să creadă... Şi are ea o vorbă foarte încurajatoare pe care i-o adresează deseori bunicului: "Tată, când o să mori tu... [o să facem nu ştiu ce aici]" Oare ce o gândi bietu' om?!
Tatăl este singura persoană care nu se vede şi nu se aude în casa lor. Cel mai probabil pentru că este eclipsat de ceilalţi. Are tendinţa de a umbla toată ziua în pijama prin curte (atunci când se întâmplă să iasă). Eu mă întreb dacă apoi se culcă tot cu pijamaua respectivă? Nu cred că vreau să ştiu.
Băiatul lor s-a căsătorit de câţiva ani cu o tipă cu bani şi acum stă în Băneasa dar mai vine în vizită în weekend şi face grătar, lăudându-se toată ziua în gura mare pe unde a fost el şi ce a văzut şi ce maşină şi-a luat şi... etc. Sau mai vine cu câte un aparat nou şi începe să-l pună în funcţiune mândru "Ia uitaţi fraţilor ce am cumpărat! Am dat X lei pe el!" Ca şi cum iată veni geniul să lumineze proştii. A făcut şi el o faptă bună anul trecut când l-a luat pe bunică-su la mare şi l-a plimbat cu vaporul...
Sora lui, cu un an mai mică decât mine, are încă mintea de la 4 ani. Seamănă perfect cu toţi ceilalţi membri ai familiei, ţipă aiurea, vorbeşte ciudat cu câinele, are unele reacţii de te întrebi de unde a scăpat, şi unde mai pui că are şi nişte replici memorabile... nu în sensul bun.
Un cumnat de-al lor stă exact lângă ei, şi nu scapă ocazia în fiecare zi să vină de dimineaţă la cafea să stea de vorbă. Din păcate face asta la ora 7 dimineaţa, când unii dintre noi poate vor să doarmă încă... şi nu să asculte discuţiile lor filologice despre tot felul de tâmpenii. Io înţeleg că bunicul nu aude prea bine şi trebuie să i se vorbească tare, dar chiar şi ceilalti să fie la fel de surzi?! Măcar daca ar emite păreri inteligente.
Altfel, ce să zic, sunt nişte vecini de treabă, şi ne mai şi distrează pe deasupra.

Vecinii din partea cealaltă în schimb, adică din spatele casei, sunt sub orice critică. Mai nou şi-au făcut o casă cu etaj fără autorizaţie şi o aşa numită "bucătărie de vară" unde fac grătar toată ziua şi de unde se aude evident tot ce debitează. Măcar în ultima vreme parcă nu au mai pus manelele alea aşa de tare...
Nu prea obişnuim să ne salutăm cu ăştia, dar acum câteva zile, a ieşit tata din casă să cumpere ceva, şi "vecinul" foarte vesel îi iese în întâmpinare şi zice "Salut vecine!"... Am impresia că toată lumea aşa se salută pe aici. Nu contează cum îi cheamă, pentru ei toţi sunt "vecini". Aşa face şi tipul din colţ de la magazin, nici nu cred că ştie pe ce stradă stăm sau cum ne cheamă dar de fiecare dată când trecem pe lângă el auzim aceeaşi frază : "Salut vecine!"...

Noi n-am fost niciodată genul de oameni care să "socializeze" cu vecinii din jur, cum se vede treaba că fac ăştia. Se duc de la unii la altii, bârfesc tot ce se întâmplă pe stradă, cine pleacă, cine vine, la ce oră s-a întors acasă, cu cine a venit, cât a stat, ştiu absolut TOT. Zici că suntem la ţară nu alta. Mai ales când îi vezi pe toţi în poartă de dimineaţă, cu nasurile lipite de gard, eventual în capotul sau pijamaua cea nouă, aşteptând să apară cineva cu care să stea de vorbă... şi să nu care cumva să piardă vreun eveniment.

La noi nu există conceptul "să pleci neobservat". Chiar dacă ai impresia că nu e nimeni, la orice oră te poţi trezi cu un "vecin" care te salută de după vreun gard, de-ţi sare inima din loc...
Şi până la urmă, de ce să nu ştie şi ei unde te duci şi ce faci?
Doar suntem vecini, nu?