Creaţie

De multe ori simt nevoia să scriu. Am atâtea gânduri, idei, emoţii... Şi câteodată vreau să scriu ceva, orice, şi mă aşez în faţa hârtiei sau a monitorului şi nu pot să scriu nici măcar un cuvânt. Chiar dacă aş avea atât de multe de spus... Am terminat azi de corectat şi editat ultimele pagini din povestirile mele care poate vor fi cândva, undeva, publicate. Ce interesant e să vezi diferenţa între cum scriam la 11 ani şi cum au evoluat lucrurile pe parcurs... Acum am încercat să le aduc la o formă cât de cât egală, am încercat să estompez diferenţa... dar fără să schimb subiectul. Am păstrat totul aşa cum a fost conceput, chiar dacă acum pare puţin banal. M-am amuzat şi eu de ce am putut inventa. De fapt, nu am inventat. Toate sunt inspirate după întâmplări reale, după ceea ce am trăit, văzut şi auzit de-a lungul timpului... Şi reflectă foarte bine o realitate în care ne aflăm cu toţii, poate puţin mai "îndulcită" ca să zic aşa. În fond, se vrea a fi o carte pentru copii în special, având în vedere că a fost scrisă de un copil... Ultimul capitol cred că l-am scris acum 4 sau 5 ani... Vreau să le continui pentru că, evident, aventurile nu se pot termina aici... Însă trebuie să am un moment de inspiraţie pentru asta.

Am în minte multe scenarii pe care aş putea să le transpun într-o carte, însă de fiecare dată cel mai greu mi-e să încep. Odată ce am început, totul se continuă parcă de la sine... Aşa a fost şi cu povestirile astea... Îmi amintesc că totul a început dintr-o joacă pe un carnet de notiţe... Încercam să fac o schiţă cred... Şi de la un dialog între două personaje, cărora le găsisem nume tipice pentru ceea ce vroiam să creez, am ajuns la o întreagă serie de aventuri ale celor doi, am ajuns să le creez o întreagă viaţă. Primele sunt evident mai naive, mai copilăreşti. Însă pe parcurs încep să devină mai haioase şi încep să se contureze caracterele personajelor...

Acum aştept să încep ceva. Altceva. Autobiografia o păstrez pentru mai târziu deşi o am începută oarecum... Sau poate mă voi ascunde sub masca unui personaj fictiv pentru a-mi povesti viaţa. Cine ştie... mai mult ca sigur viaţa mai are să-mi ofere destule surprize...
Şi am mai descoperit ceva. Pot să scriu sau să compun muzică doar atunci când trăiesc emoţii puternice...fie ele negative sau pozitive. Într-o stare "normală" aş putea sta mult şi bine în faţa pianului sau cu un caiet în mână. Tot degeaba. Şi atunci, cum ar putea ieşi o melodie din mâna mea decât ori radiind de fericire ori spunând o poveste tristă?...